Nu-mi mai amintesc exact cum a început această interacțiune cu Dumnezeu. Cred că citeam Biblia și Duhul lui Dumnezeu mi-a atras atenția asupra acestui verset:

Dacă Mă iubești, vei păzi (asculta) poruncile Mele. (Ioan 14:15)

"Doamne, nu te iubesc?". am întrebat eu. Am lucrat, apoi am venit acasă și am semănat cuvântul lui Dumnezeu în inima mea, astfel încât să producă ceea ce Dumnezeu dorea în mine. Am postit și m-am rugat. M-am supus pentru a face ceea ce El mi-a spus să fac. Și, rareori, dar uneori, nu m-am supus poruncilor Lui.

Dumnezeu simplu repeta ceea ce citisem: "Dacă Mă iubești, vei păzi poruncile Mele".

Chiar nu exista nicio cale de scăpare. Oricât de mult aș fi vrut să măsor altfel, cuvântul lui Dumnezeu era adevărat. Nu i-am ascultat poruncile, prin urmare, nu L-am iubit pe Dumnezeu - și, din moment ce credeam că Îl iubesc pe Dumnezeu, asta însemna că nu știam ce este dragostea.

Există consecințe grave dacă nu umbli cu adevărat în dragoste. Neștiind ce este dragostea, singura umblare în dragoste pe care o făceam era din greșeală. Acest lucru nu avea să producă rezultate consistente și de încredere.

Totuși, în timp ce vorbeam cu Dumnezeu, gândurile mele nu erau la consecințe. Gândurile mele erau la faptul că voiam să-L iubesc pe Dumnezeu și nu reușeam, la faptul că eram atât de falimentar încât nici măcar nu știam ce este dragostea.

Plângeam în timp ce spuneam: "Doamne, vreau să Te iubesc, dar nu știu ce este dragostea. Va trebui să o adaugi pe lista lucrurilor pe care nu le știu și pe care mă înveți".

Din fericire, El m-a învățat și m-a adus acolo unde, prin măsura cuvântului și mărturia duhului Său, îl iubesc. Aș vrea în continuare să îl iubesc și să îl cunosc mai mult. El este cu adevărat uimitor dincolo de cuvinte.