Primire

Rugăciunea de a primi ceva de la Dumnezeu este una dintre cele mai comune și mai frecvente rugăciuni. Ea pare simplă:


Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide. Pentru că oricine cere primește, cine caută găsește, și celui care bate i se va deschide. (Matei 7:7-8)


Dacă ne gândim la ceea ce ne-a spus Isus, există o serie de locuri în care trebuie să ne concentrăm efortul pentru a ne ruga cu succes să primim.



De prea multe ori, ceea ce facem este să ne concentrăm pe convingerea lui Dumnezeu să ne dea ceea ce am cerut, în loc să ne concentrăm pe ceea ce trebuie să facem pentru a primi. Îl asimilăm pe Dumnezeu care dăruiește cu primirea noastră, dar nu așa funcționează cu adevărat.


Dacă vreunul dintre voi are lipsă de înțelepciune, să o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu generozitate și fără reproș, și i se va da. Dar trebuie să ceară cu credință, fără să se îndoiască, căci cel care se îndoiește este ca valurile mării, împins și azvârlit de vânt. Căci acel om nu trebuie să se aștepte că va primi ceva de la Domnul. (Iacov 1:5-7)


Iacov ne spune că Dumnezeu dă cu generozitate oricui cere, dar cei care se îndoiesc nu pot primi ceea ce le dă Dumnezeu. Persoana care se îndoiește nu trebuie să își concentreze efortul pentru a-L convinge pe Dumnezeu să dea, ci trebuie să își concentreze efortul pentru a depăși îndoiala.


Cereți și nu primiți, pentru că cereți cu motive greșite, ca să cheltuiți pe plăcerile voastre. (Iacov 4:3)


Cei care cer cu motive greșite nu primesc. Dumnezeu dă tuturor celor care cer, dar cei care cer cu un motiv greșit nu primesc. Din nou, accentul rugăciunii trebuie să fie pus pe motivul corect, nu pe convingerea lui Dumnezeu să dea.


Concentrarea efortului nostru în rugăciunea pentru a primi nu ar trebui să fie niciodată pe convingerea lui Dumnezeu să dea, ci mai degrabă ar trebui să se concentreze pe standardul pe care l-am folosit în a da și pe depășirea forțelor care ne împiedică să primim.


Daniel 10 ne vorbește despre o rugăciune în care Daniel a cerut să primească înțelegere. El a continuat să se roage timp de douăzeci și una de zile până când un înger i-a apărut cu înțelegerea pe care Daniel o ceruse. Ceea ce a spus îngerul este revelator. Dumnezeu i-a dat înțelegerea pe care Daniel a cerut-o în clipa în care a cerut-o. El a trimis îngerul să i-o livreze lui Daniel, dar o putere spirituală rea a luptat împotriva lui și a împiedicat livrarea. Daniel a cerut și Dumnezeu i-a dat ceea ce a cerut, dar timp de douăzeci și una de zile Daniel încă nu primise ceea ce Dumnezeu îi dăduse. Daniel a primit imediat ce forța care reținea ceea ce Dumnezeu îi dăduse a fost învinsă.


Noi învingem cu dragoste, credință, răbdare și autoritate - toate acestea trebuie să le primim de la Dumnezeu. Dragostea, credința și răbdarea sunt produse de cuvântul Său care aduce roade în inimile noastre. El ne dă autoritate asupra forțelor spirituale opuse atunci când ne supunem complet Lui.


Principii de primire


La fel ca și dăruirea, primirea funcționează conform unei judecăți drepte care satisface legea spirituală. La fel ca în dăruire, primim în funcție de standardul de măsură pe care îl folosim. În cazul primirii, primim în funcție de standardul de măsură pe care îl folosim în primire.


Dacă vrem să primim autoritate de la Dumnezeu pentru a învinge forțele spirituale, trebuie să măsurăm conform unui standard care recunoaște autoritatea lui Dumnezeu asupra tuturor - inclusiv asupra noastră - și să ne supunem acestei autorități.


Dacă vrem să primim binecuvântare și prosperitate de la Dumnezeu, trebuie să măsurăm conform standardului pe care El îl folosește pentru valoarea lucrului care urmează să fie primit - cum ar fi instruirea și corecția.


Trebuie să primim ceea ce spune Dumnezeu că avem nevoie, nu doar ceea ce spunem noi că vrem.


Vom primi de la Dumnezeu în funcție de standardul de măsură pe care îl folosim pentru a determina ce se pot aștepta să primească alții de la noi.


Orice lucru bun pe care îl face un om, acela va primi de la Domnul. ((Efeseni 6:8)


Cel care face rău va primi pentru răul pe care l-a făcut. (Coloseni 3:25)


Vom primi în funcție de standardul de măsură pe care îl folosim pentru a ne încrede în sursa din care primim. Dacă oscilăm între a ne încrede în Dumnezeu și în altă sursă, nu vom primi de la Dumnezeu.


Aveți credință în Dumnezeu, a răspuns Isus. Vă spun adevărul: dacă cineva spune muntelui acesta: "Du-te, aruncă-te în mare" și nu se îndoiește în inima lui, ci crede că se va întâmpla ceea ce spune, i se va întâmpla. De aceea vă spun: orice veți cere în rugăciune, credeți că ați primit și va fi al vostru. (Marcu 11:23-24)


Vom primi în funcție de standardul de măsură pe care îl folosim pentru a aprecia lucrul primit. Dacă măsurăm un lucru de valoare doar pentru a ne satisface dorințele noastre de plăcere, atunci nu vom primi de la Dumnezeu. Este suficient de valoros pentru a continua să cerem? Să continuăm să căutăm? Să continui să bați la ușă? Pentru a face munca necesară pentru a învinge forțele spirituale care ne rețin? Să mulțumim? Pentru a primi cu bucurie?


Valorificarea lucrului primit este deosebit de importantă atunci când primim acele lucruri care depășesc măsura noastră în dăruire și pe care Dumnezeu ni le-a dat deja: lucruri precum mântuirea, răscumpărarea și curățirea spirituală. O măsură a valorii acestor lucruri pe care Dumnezeu ni le dă este ceea ce l-a costat să ni le dea.


Căci Dumnezeu a iubit lumea în felul acesta: atât de mult încât L-a dat pe Fiul Său, Unicul, pentru ca oricine se încrede în El să nu se piardă, ci să aibă viață veșnică. (Ioan 3:16)


Isus însuși a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi să murim față de păcat și să trăim pentru neprihănire. Prin rănile Lui ați fost vindecați. (1 Petru 2:24)


Foarte rar va muri cineva pentru un om neprihănit, deși pentru un om bun cineva ar putea eventual îndrăzni să moară. Dar Dumnezeu își demonstrează astfel propria dragoste pentru noi: Pe când eram încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi. (Romani 5:7-8)


Postul până când obținem rezultatul în rugăciune este un alt mod de a recunoaște și de a onora valoarea lucrului pentru care ne rugăm. Daniel nu a mâncat nicio mâncare sau carne de dorit și nu a băut vin. Atunci când postim un confort sau o plăcere, arătăm cum măsurăm valoarea a ceea ce căutăm în rugăciune. Cu cât prețuim mai mult rezultatul în rugăciune, cu atât mai mare ar trebui să fie pentru noi valoarea lucrului pe care îl postim. Este echipa ta preferată de hochei în finala turneului? Ai putea posti urmărind sau mergând. La fel cu fotbalul, fotbalul sau baseball-ul. În raport cu ceea ce căutăm în rugăciune, acestea sunt probabil banale ca valoare reală, dar cât de mult le prețuiesc oamenii este evident atunci când se gândesc să le postească.


Un alt mod de a recunoaște și de a onora valoarea este prin importunitate - lupta neîncetată pentru a învinge principatele și puterile care lucrează pentru a reține ceea ce Dumnezeu ne-a dat. Cu cât prețuim mai mult rezultatul, cu atât mai mult și mai intens vom lupta mai mult timp și mai intens pentru acest rezultat.


Dacă vei primi cuvintele Mele și vei prețui în tine poruncile Mele, dacă-ți vei face urechea atentă la înțelepciune, dacă-ți vei înclina inima spre pricepere; dacă vei striga după discernământ, dacă-ți vei ridica glasul după pricepere; dacă o vei căuta ca argintul și o vei cerceta ca pe comorile ascunse, atunci vei discerne frica de Domnul și vei descoperi cunoașterea lui Dumnezeu. (Proverbe 2:1-5)


Și le-a spus o pildă prin care le spunea că trebuie să se roage mereu și să nu se descurajeze. El a spus: "Într-o anumită cetate era un judecător care nu se temea de Dumnezeu și nici nu respecta pe om. Și era o văduvă în acel oraș care venea mereu la el și îi spunea: "Fă-mi dreptate împotriva adversarului meu". O vreme a refuzat, dar după aceea și-a zis: "Deși nu mă tem de Dumnezeu și nici nu respect pe om, totuși, pentru că această văduvă mă tot deranjează, îi voi da dreptate, ca să nu mă doboare cu venirea ei continuă"." Și Domnul a zis: "Ascultă ce spune judecătorul nedrept. Și oare nu va da Dumnezeu dreptate aleșilor Săi, care strigă la El zi și noapte? Va zăbovi El mult timp asupra lor? Eu vă spun că le va face dreptate repede. (Luca 18:1-8)


Credință


Toate lucrurile pe care le primim de la Dumnezeu le primim prin credință. Fiecare rugăciune pe care o primim cu succes de la Dumnezeu va include o anumită expresie a credinței noastre - încrederea noastră în Dumnezeu că ne va da rezultatul pe care i-l cerem. Putem exprima această credință prin post: având încredere că vom primi de la Dumnezeu și că vom avea din nou parte de lucrul de care postim. Credința poate fi exprimată prin importunitate. Ea poate fi exprimată prin mărturia deschisă (mărturisirea) față de alții că noi credem că vom primi de la Dumnezeu. Dăruirea lucrurilor de care avem nevoie exprimă credința noastră că Dumnezeu este de încredere pentru a ne satisface nevoile. Exercitarea autorității asupra forțelor spirituale opuse exprimă credința noastră. Făcând un pas în care riscăm să pierdem, depinzând de Dumnezeu pentru a ne suplini nevoia, ne exprimă credința. 


O cheie în rugăciunea reușită este să căutăm ca Dumnezeu să ne îndrume asupra modului în care ne exprimăm credința pentru a primi rezultatul pentru care ne-am rugat și apoi să ne exprimăm credința în modul în care El ne îndrumă. Acest lucru este valabil mai ales atunci când ne exprimăm credința riscând o pierdere. Riscul pierderii ar trebui să fie făcut numai atunci când avem mărturia Duhului lui Dumnezeu că credința noastră este credință și că riscul pierderii este expresia credinței necesare pentru a primi pentru acea rugăciune anume.