Cu mult timp în urmă am avut un coleg de apartament care se chinuia să-și găsească un loc de muncă. O parte a problemei era că nu avea un mijloc de transport de încredere nici măcar pentru a ajunge la interviurile de angajare, darămite la un loc de muncă.
Eu aveam atât o mașină, cât și un loc de muncă. M-am gândit că aș putea ajunge la serviciu în alte moduri. Poate că ar putea necesita mai mult timp și efort, dar aș putea ajunge la muncă. Așa că, după câteva rugăciuni, am decis să îi dau mașina mea colegului meu de apartament.
Când i-am dat mașina mea, însă, am crezut, de asemenea, într-o întoarcere de o sută de ori mai mare (din Marcu 10:29-30) pentru ceea ce am dat. Aveam să întâlnesc și alte persoane aflate în nevoie și trebuia să am la dispoziție resursele necesare pentru a-i ajuta și pe ei. Aveam nevoie de întoarcerea de o sută de ori pentru a avea resursele necesare pentru a ajuta mai mulți oameni.
Evanghelia după Marcu relatează despre un tânăr conducător bogat care a venit la Isus și l-a întrebat ce trebuie să facă pentru a moșteni viața veșnică. Isus i-a spus că îi lipsește un singur lucru și că trebuie să meargă și să vândă tot ce are, să dea săracilor și să îl urmeze.
Un singur lucru îți lipsește: du-te, vinde tot ce ai și dă săracilor și vei avea o comoară în ceruri; și vino, ia-ți crucea și urmează-mă. Și s-a întristat la acest cuvânt și a plecat mâhnit, căci avea averi mari. (Marcu 10:21-22)
Isus le-a explicat ucenicilor Săi că este greu pentru cei care se încred în posesiunile lor să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Ucenicii au fost uimiți.
Atunci Petru a început să-I spună: "Iată, am lăsat totul și Te-am urmat. Isus a răspuns: "Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau soție, sau copii, sau pământuri, pentru Mine și pentru Evanghelie, ci va primi de o sută de ori mai mult acum, în vremea aceasta, case, frați, surori, mame, copii și pământuri, cu prigoane, iar în lumea viitoare, viața veșnică. (Marcu 10:28-30)
Așa că am căutat ca Dumnezeu să măsoare, conform adevărului, că dădeam de dragul Evangheliei și al Împărăției lui Dumnezeu și că darul meu se califica pentru a primi de o sută de ori mai mult. Scriptura nu spune nimic despre mașini!
Eu dădeam din dragoste: dădeam pentru a satisface nevoile altcuiva.
Dădeam cu credință: credeam că Dumnezeu îmi va satisface nevoile și mă va face să prosper pentru a satisface nevoile și mai multor oameni.
Deși Scriptura nu menționează în mod specific mașinile, ea vorbește despre posesiuni, despre acele lucruri pe care le iubim în mod deosebit și despre acele lucruri sau persoane în care ne putem încrede pentru a ne susține. Mașina mea era una dintre puținele mele posesiuni și era deosebit de importantă pentru mine.
Dăruirea mea și darul meu se calificau pentru întoarcerea de o sută de ori mai mare.
Acum, mașina mea nu era o mașină grozavă. O cumpărasem cu 100 de dolari. Nu era frumoasă, dar era un mijloc de transport fiabil. După ce m-am străduit să depășesc teama și îndoiala de a-mi dărui mașina (de exemplu, gândurile că voi merge pe jos peste tot pentru tot restul vieții mele), i-am dăruit-o colegului meu de apartament. Cu ajutorul mașinii a reușit să își găsească un loc de muncă.
La aproximativ o săptămână după ce am dat mașina, am primit o mărire de salariu de 10.000 de dolari pe an la serviciu. Acest lucru este remarcabil din mai multe puncte de vedere. În primul rând, nu eu am cerut mărirea de salariu. În al doilea rând, lucram ca angajat temporar pentru o agenție de muncă temporară. În al treilea rând, modul în care a fost anunțată mărirea de salariu m-a ajutat să o recunosc ca fiind o revenire de o sută de ori mai mare. Ar fi fost mult mai greu de recunoscut dacă ar fi fost anunțată în termeni de dolari pe oră, săptămână sau lună.
Mi-ar fi scăpat legătura. Duhul lui Dumnezeu a trebuit să-mi amintească de darul meu și să-mi arate legătura dintre acesta și mărirea de salariu: că 10.000 de dolari erau de o sută de ori mai mulți decât mașina de 100 de dolari pe care o dădusem.
Din această rugăciune particulară am învățat că rugăciunea pentru o întoarcere de o sută de ori mai mare funcționează dacă darul și dăruirea se califică. Am învățat, de asemenea, că întoarcerea de o sută de ori poate fi întinsă în timp - cum ar fi un an - și că s-ar putea să nu fie recunoscută fără ca Duhul lui Dumnezeu să o dezvăluie.
Acesta este un bun exemplu al dependenței noastre de Dumnezeu pentru a recunoaște și măsura rugăciunile noastre:
Îndeplinim cerințele?
Am făcut pașii necesari?
Care este răspunsul la rugăciunea noastră? S-a întâmplat?