Căci nu avem un Mare Preot care să nu poată să simtă pentru noi în slăbiciunile noastre, ci unul care a fost ispitit în toate privințele, așa cum suntem și noi ispitiți, și totuși n-a păcătuit.. (Evrei 4:15)

Isus a fost ispitit de Satana. (Matei 4:1, Marcu 1:13, Luca 4:2)

Fiecare persoană este ispitită atunci când este ademenită (ispitită) și ademenită (scoasă din dreptate) de propria dorință. (Iacov 1:14)

Nu dorințele sunt sursa ispitei: Satana este. Satana caută să exploateze dorințele noastre pentru a face ca sămânța lui să se nască în noi și să aducă păcatul și moartea.

Ispita este ca un cârlig sau o capcană cu momeală: ceva de dorit cu un cârlig sau o capcană ascunsă.

Ispita vine la noi sub forma unui gând.

Tentația poate fi un gând care ne sugerează să căutăm să ne satisfacem dorința folosind mijloace sau din surse pe care Dumnezeu nu le aprobă. Tentația poate fi un gând care ne sugerează să căutăm să ne satisfacem dorința rapid, în loc să o facem conform unui timp aprobat de Dumnezeu. Ispita poate fi un gând care sugerează că ne dorim sau credem ceva ce nu este aprobat de Dumnezeu.

În toate cazurile, ispita ne determină să renunțăm la încrederea în Dumnezeu (credința) pentru a ne oferi ceea ce este necesar pentru a ne satisface dorințele sau pentru a ne oferi bucurie cu dorințele pe care El le aprobă. Ne determină să renunțăm la a ne cântări pașii în funcție de ceea ce aprobă Dumnezeu (frica de Domnul) și să facem, să spunem, să gândim, să dorim și să credem doar acele lucruri care sunt plăcute Lui.

Când mușcăm momeala ispitei și se naște în noi dorința de a ne satisface dorințele folosind mijloace sau surse pe care Dumnezeu nu le aprobă, de a ne satisface dorințele când și cum vrem noi să le satisfacem, sau de a dori și crede lucruri neaprobate de Dumnezeu: când o astfel de dorință se naște în noi, ea naște păcatul care înăbușă sămânța Cuvântului lui Dumnezeu în noi și aduce moartea. 

Satana a încercat să exploateze dorințele lui Isus și să sugereze mijloace de satisfacere a acestor dorințe care nu erau plăcute lui Dumnezeu. Isus a recunoscut ispita, și-a cântărit gândurile, cuvintele, acțiunile, dorințele și credințele în funcție de ceea ce Îi plăcea lui Dumnezeu și a respins ispita.

Satana încearcă să ne exploateze dorințele atunci când ne ispitește, dar nu dorințele noastre sunt sursa ispitei. Este important să știm că Satana va încerca să ne exploateze dorințele noastre bune. (Isus nu a avut niciuna rea). 

Este interesant faptul că Iacov își începe învățătura despre ispită cu o declarație emfatică potrivit căreia Dumnezeu nu este sursa ispitei și apoi își urmează învățătura despre ispită și dorințe cu un avertisment de a nu ne lăsa înșelați în ceea ce privește sursa a ceea ce avem nevoie pentru a ne satisface dorințele.

Nu vă lăsați înșelați, iubiții mei frați. Orice bună dăruire și orice dar desăvârșit vine de la Dumnezeu, la care nu există nici o variație sau schimbare. (Iacov 1:16)

Iacov ne amintește că Dumnezeu este sursa pentru toată dăruirea bună și pentru orice dar bun. Trebuie să ne încredem în Dumnezeu pentru a ne oferi ceea ce avem nevoie și ceea ce ne dorim. El este singura sursă din care nevoile și dorințele noastre pot fi satisfăcute într-un mod bun.

Rezistența la ispită

Ne împotrivim ispitei în două moduri diferite. Modul cu care suntem familiarizați este modul în care Isus a rezistat ispitei atunci când a fost ispitit. El a lepădat gândul și i-a poruncit ispititorului să plece. Este absolut necesar să facem acest lucru și să nu facem ceea ce ispita încearcă să ne determine să facem. De asemenea, este necesar să facem acest lucru pentru a împiedica ispita să provoace o dorință coruptă de a concepe în inimile noastre.

Al doilea mod de a rezista ispitei este de a dezrădăcina și de a alunga dorințele corupte pe care ispita anterioară a făcut deja să se nască în inimile noastre. Aceste dorințe corupte sunt un copac corupt și vor aduce rodul corupt al păcatului. Satana va exploata rodul dorințelor corupte cu gânduri ispititoare suplimentare. Cu dorințele corupte la locul lor, este dificil să ne împotrivim ispitei pe termen scurt și imposibil pe termen lung - în cele din urmă, dorința va găsi condiții suficient de favorabile pentru a produce roade.

Ori de câte ori apare o ispită, ar trebui să Îi cerem întotdeauna lui Dumnezeu să ne confirme dacă gândul vine la noi ca o ispită de la ispititor sau este un gând produs de o dorință coruptă din inima noastră. Dacă este o ispită, o respingem. Dacă vine de la o dorință coruptă, trebuie să dezrădăcinăm dorința coruptă și să o alungăm din ființa noastră.

Ispita nu este păcat

Este important să realizăm că ispita de a nu-L asculta pe Dumnezeu nu este păcat. Isus a fost ispitit să nu se supună lui Dumnezeu și acea ispită nu a fost un păcat. Isus a făcut ceea ce trebuia să facă și a respins ispita. Ispita aduce păcat atunci când provoacă dorința coruptă de a concepe în inimile noastre.

Ispita de a ne îndoi 

Avem tendința de a ne gândi la ispită doar în termeni de ispită la păcat. Trecem cu vederea ispita de a ne îndoi - de a ne încrede în altceva decât în Dumnezeu pentru a ne suplini nevoia sau de a da înapoi de la a ne încrede în Dumnezeu. Acesta a fost un lucru care m-a împiedicat în rugăciune pentru o vreme. Mă rugam și apoi aveam un gând care punea la îndoială dacă rugăciunea va funcționa. Nu îl recunoșteam ca fiind o ispită și credeam că este o dovadă că nu aveam suficientă credință pentru a mă ruga cu succes, așa că renunțam la rugăciune - iar rugăciunea mea eșua pentru că renunțam să mai aplic credința. Odată ce Dumnezeu mi-a arătat că gândul era o tentație de a mă îndoi, am respins tentația și am continuat să-mi aplic credința în rugăciunea mea - iar rugăciunea a produs rezultatele pentru care m-am rugat.

La fel ca ispita de a păcătui, ori de câte ori apare ispita de a ne îndoi, ar trebui să Îi cerem întotdeauna lui Dumnezeu să ne confirme dacă gândul ne vine ca o ispită de la ispititor sau este un gând produs de îndoiala din propria noastră inimă. Dacă este ispită, îl respingem. Dacă vine din îndoială, trebuie să lucrăm pentru a depăși îndoiala.