Speranță
Speranța este credința că, în anumite condiții, se produce sau se va produce un câștig sau o binecuvântare. Speranța ne motivează să
căutam acele condiții și să evităm alte condiții.
caută sursa sau mijloacele pentru a primi câștigul sau binecuvântarea
căutați mijloacele, puterea și voința de a depăși și de a rezista împotriva forțelor care lucrează pentru a împiedica obținerea câștigului sau a binecuvântării
Credința că, în anumite condiții, câștigul sau binecuvântarea va avea loc poate proveni din mărturia Duhului adevărului. Aceasta indică întotdeauna pe Dumnezeu ca fiind singura sursă de încredere și mijloacele lui Dumnezeu ca fiind singurele mijloace de încredere pentru a experimenta câștigul sau binecuvântarea. Speranța care se bazează pe alte lucruri este o speranță falsă.
Dacă veți asculta cu luare aminte la glasul Domnului Dumnezeului vostru, dacă veți păzi și veți împlini toate poruncile Lui, pe care vi le dau astăzi, Domnul Dumnezeul vostru vă va înălța deasupra tuturor neamurilor de pe pământ: Și toate aceste binecuvântări vor veni peste tine și te vor cuprinde, dacă vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău. (Deuteronom 28:1-2)
Dumnezeu ne pune înainte condițiile în care se vor produce binecuvântările - dacă ascultăm de glasul Duhului lui Dumnezeu și facem ceea ce ne instruiește El să facem. Aceasta este baza adevăratei speranțe. Dumnezeu ne spune adevărul cu privire la condițiile de binecuvântare, astfel încât să umblăm continuu în aceste condiții și să fim continuu plini de speranță - așteptând binecuvântările.
Credința este încrederea că ceea ce sperăm se va întâmpla de fapt; ea ne dă siguranță cu privire la lucruri pe care nu le putem vedea. (Evrei 11:1)
Marea noastră dorință este ca tu să continui să-i iubești pe ceilalți atât timp cât durează viața, pentru a te asigura că vei primi ceea ce speri să primești. Atunci nu veți deveni plictisiți și indiferenți din punct de vedere spiritual. În schimb, veți urma exemplul celor care vor moșteni promisiunile lui Dumnezeu datorită credinței și perseverenței lor.
De exemplu, a existat promisiunea lui Dumnezeu către Avraam. Deoarece nu exista nimeni mai mare pe care să jure, Dumnezeu a depus un jurământ în numele său, spunând
"Cu siguranță te voi binecuvânta și îți voi înmulți descendenții peste număr".
Apoi Avraam a așteptat cu răbdare și a primit ceea ce Dumnezeu îi promisese. Acum, atunci când oamenii depun un jurământ, ei apelează la cineva mai mare decât ei înșiși pentru a le cere să se țină de el. Și, fără nicio îndoială, acel jurământ este obligatoriu. Dumnezeu s-a legat și el însuși printr-un jurământ, astfel încât cei care au primit promisiunea să fie perfect siguri că nu se va răzgândi niciodată. Așadar, Dumnezeu a dat atât promisiunea, cât și jurământul său. Aceste două lucruri sunt imuabile, deoarece este imposibil ca Dumnezeu să mintă. Prin urmare, noi, cei care am fugit la El ca să ne refugiem, putem avea o mare încredere, deoarece ne ținem de speranța care ne stă înainte. Această speranță este o ancoră puternică și demnă de încredere pentru sufletele noastre. Ea ne conduce prin perdeaua dinăuntru în sanctuarul interior al lui Dumnezeu. (Evrei 6:11-19)
Dumnezeu ne descoperă condițiile în care primim binecuvântarea. Dumnezeu este absolut demn de încredere. Credința noastră în fiabilitatea lui Dumnezeu este asigurarea că vom primi binecuvântările sperate.
Nădejdea lucrează în rugăciune atunci când credem, pe baza mărturiei Cuvântului și a Duhului lui Dumnezeu, că în condițiile noastre actuale primim ceea ce dorim și cerem în rugăciune. Credința din rugăciunea noastră va fi testată și, atunci când se dovedește autentică, avem ceea ce cerem. Prin speranță, rezistăm și ne ținem de mărturia Cuvântului și a Duhului lui Dumnezeu.
Orice lucru pe care îl doriți, atunci când vă rugați, credeți că îl veți primi și îl veți avea. (Marcu 11:24)
În rugăciune, noi nădăjduim: credem, pe baza mărturiei Cuvântului și a Duhului lui Dumnezeu, că am intrat în condițiile în care vom primi răspunsul la rugăciunea noastră. A crede că primim ceea ce am cerut în rugăciune este nădejde și ar trebui să producă o așteptare plină de bucurie de a avea rezultatele pentru care ne-am rugat. Nădejdea și bucuria sunt roadele normale ale credinței că primim și vor fi rezultatul firesc al credinței adevărate.
Trebuie remarcat faptul că speranța nu este doar credința că vom primi binecuvântare. Speranța este, de asemenea, credința, bazată pe mărturia Cuvântului și a Duhului lui Dumnezeu, că, în anumite condiții, putem contribui la primirea binecuvântării de către alții. La fel ca și credința, speranța este întărită atunci când lucrează prin iubire.