Dăruirea este o parte esențială a rugăciunii pentru a primi de la Dumnezeu. Când Îi cerem lui Dumnezeu, primim în funcție de ceea ce ne dă și El ne dă în funcție de aplicarea justă a legii spirituale.

Isus ne-a spus care este legea spirituală a dăruirii.

Dați, și vi se va da. Se va turna în poala ta o măsură bună... presată, scuturată și plină de belșug. Căci după măsura voastră se va măsura la rândul vostru. (Luca 6:38)

Dumnezeu este neprihănit și drept în tot ceea ce face, inclusiv în a ne da nouă. El ne dăruiește conform cerințelor de dreptate.

Este drept și echitabil să ni se dea conform utilizării aceluiași standard pe care îl folosim atunci când le dăm altora. Ni se dă în funcție de valoarea a ceea ce am dat. Este echitabil și corect să ni se dea o valoare mică dacă noi am dat o valoare mică. Este corect și drept să ni se dea mai multă valoare dacă am dat mai multă valoare. Ni se dă în funcție de standardul de valoare pe care îl folosim pentru a aprecia darul nostru.

În timp ce Isus se afla în Templu, i-a privit pe oamenii bogați cum își aruncau darurile în cutia de colectare. Apoi, o văduvă săracă a trecut pe acolo și a aruncat două monede mici. "Vă spun adevărul", a spus Isus, "această văduvă săracă a dat mai mult decât toți ceilalți. Căci ei au dat o mică parte din surplusul lor, dar ea, așa săracă cum este, a dat tot ce are." (Luca 21:1-4)

Cei bogați au dat din ceea ce nu le trebuia pentru a-și satisface nevoile - surplusul lor. Văduva avea nevoie de cele două monede mici pentru a-și satisface nevoia. Cele două monede mici aveau o valoare mai mare pentru văduvă decât ar fi putut avea două sute de monede mici pentru o persoană bogată. Ea va fi răsplătită în funcție de standardul pe care l-a folosit: în funcție de valoarea pe care a pus-o pe ceea ce a dat.

Vă asigur că toți cei care au renunțat la casă, la frați, la surori, la mamă, la tată, la copii sau la proprietăți, de dragul meu și al Evangheliei, vor primi acum (în acest timp) în schimb de o sută de ori mai multe case, frați, surori, mame, copii și proprietăți - împreună cu persecuții. Iar în lumea viitoare, acea persoană va avea viața veșnică. (Marcu 10:29-30)

În ceea ce privește întoarcerea de o sută de ori, Isus vorbește despre dăruirea de mare valoare: lucrurile la care ținem cel mai mult, lucrurile în care ne încredem că ne vor satisface nevoile. Așa cum a spus Petru, ei au dat tot ce aveau - inclusiv pe ei înșiși.

O altă parte a standardului de valoare pe care îl folosim este dăruirea de mulțumire. Este ceea ce dăruim suficient de valoros pentru noi încât să mulțumim vreodată pentru aceasta? Atunci când Dumnezeu ne dăruiește, mulțumim noi? După măsura în care mulțumim, ni se dă și nouă din nou.

Valoarea este o parte a standardului pentru dăruirea noastră. Scopul este o alta.

Fiți atenți ca, atunci când dați de pomană, să nu o faceți în fața oamenilor, ca să fiți văzuți de ei, altfel nu veți avea nicio răsplată la Tatăl vostru din ceruri. Așadar, când faceți milostenia voastră, nu trebuie să sunați din trâmbiță în fața voastră, ca prefăcuții din sinagogi și de pe străzi, ca să fie slăviți de copiii oamenilor; adevărat vă spun că ei și-au primit răsplata. Dar tu, ori de câte ori faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta. Astfel, milostenia voastră să fie în taină, iar Tatăl vostru, care vede în taină, vă va răsplăti în public. (Matei 6:1-4)

Trebuie să fim atenți ca donațiile noastre să fie făcute cu scopul potrivit. Este ușor să alunecăm de la a dărui la a cumpăra. Cei care dădeau pentru a fi văzuți de oameni nu dădeau cu adevărat, ci cumpărau recunoaștere și au primit ceea ce au plătit. 

Nu este greșit să dăruim și să ne așteptăm ca Dumnezeu să ne dea în funcție de ce și cum am dat. Această dăruire are încredere în Dumnezeu și aceasta este credința vie. Această dăruire face parte din căutarea lui Dumnezeu și din credința că El îi răsplătește pe cei care Îl caută cu sârguință.

Vă asigur că toți cei care au renunțat la casă sau la frați sau la surori sau la mamă sau la tată sau la copii sau la proprietăți, de dragul meu și al Evangheliei, vor primi acum (în acest timp) în schimb de o sută de ori mai multe case, frați, surori, mame, copii și proprietăți - împreună cu persecuții. Iar în lumea viitoare, acea persoană va avea viața veșnică. (Marcu 10:29-30)

Unul dintre scopurile dăruirii este de dragul lui Isus și al Evangheliei: pentru ca lui Dumnezeu să i se mulțumească și să fie glorificat, pentru ca numele său să fie ținut sfânt pe pământ și pentru ca Împărăția lui Dumnezeu să crească și să prospere. Un alt scop este acela de a satisface pur și simplu nevoia unei persoane.

Dacă întârziem să dăruim, ar trebui să ne așteptăm la o întârziere în a ni se da. Acesta este standardul pe care l-am folosit.

Dacă îți poți ajuta aproapele acum, nu spune: "Vino mâine și atunci te voi ajuta". (Proverbe 3:28)

Ca și în cazul mulțumirii, este ușor să trecem cu vederea iertarea ca parte a dăruirii. Atunci când iertăm, dăm unei persoane o eliberare de o datorie sau de o pedeapsă datorată. În cele din urmă, iertarea este o alegere între a oferi libertate față de o datorie sau o pedeapsă datorată sau o sclavie față de plata datoriei sau a pedepsei. În funcție de dăruirea pe care o alegem, aceasta ne va fi dată înapoi. 

Nu-i judecați pe alții și nu veți fi judecați. Nu-i condamnați pe alții, sau totul se va întoarce împotriva voastră. Iartă-i pe alții și vei fi iertat. (Luca 6:37)

Acestea sunt elementele de bază ale dăruirii. Există alte câteva principii ale dăruirii care trebuie notate.

Cel care primește un profet în numele unui profet va primi răsplata unui profet. Cel care primește un om neprihănit în numele unui om neprihănit va primi răsplata unui om neprihănit. Cine dă unuia dintre acești micuți doar un pahar de apă rece să bea în numele unui ucenic, cu siguranță vă spun că nu-și va pierde în nici un fel răsplata. (Matei 10:41-42)

Dumnezeu dă unui profet răsplata unui profet, unui om drept răsplata unui om drept și unui ucenic premiul unui ucenic. O persoană care dăruiește unui profet primește și ea o răsplată de profet, etc.. Răsplata profetului și răsplata de o sută de ori pentru dăruirea pentru Evanghelie poate fi o situație în care Dumnezeu ne dă înapoi în funcție de valoarea darului pe care i l-am făcut pentru a asigura nevoile Evangheliei, ale profetului, ale drepților și ale ucenicilor. 

A avea toate lucrurile în comun este o altă formă de dăruire. Aceasta poate să nu implice renunțarea la proprietate și la puterea asupra unui lucru, ci punerea acestuia la dispoziția gratuită a altora care au nevoie. Putem fi foarte siguri că, în conformitate cu standardul pe care îl folosim în a avea toate lucrurile în comun cu Dumnezeu și cu ceilalți, ne este dat.

Cereți, și vi se va da conform standardului de măsură pe care îl folosiți în a da. Fiecăruia care cere i se va da după standardul de măsură pe care îl folosește în a da. 

Dumnezeu a dat deja pentru a satisface unele nevoi 

Unele dintre nevoile noastre depășesc cea mai mare măsură pe care am putea-o folosi în a da. Printre acestea se numără nevoia noastră de mântuire, răscumpărare și curățire spirituală. Valoarea pentru noi a satisfacerii acestor nevoi depășește orice am putea da. Ce am putea noi să dăm nici pe departe pe măsura vieții veșnice? Eliberarea de sub stăpânirea lui Satana? Iertarea și eliberarea de păcat? Vindecare?

El însuși a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi să murim față de păcat și să trăim pentru neprihănire. Prin rănile Lui ați fost vindecați. (1 Petru 2:24)

Plătind un preț extrem de mare, Dumnezeu ne-a dat deja aceste lucruri.

Căci Dumnezeu a iubit lumea în felul acesta: atât de mult încât L-a dat pe Fiul Său, Unicul, pentru ca oricine se încrede în El să nu se piardă, ci să aibă viață veșnică. (Ioan 3:16)

Căci Dumnezeu L-a prezentat pe Isus ca jertfă pentru păcat... pentru ca El însuși să se arate drept și dătător de dreptate celor care cred în Isus. (Romani 3:25-26)

Acestea sunt lucruri pe care Dumnezeu știe că sunt peste măsura noastră de a le dărui. El a luat asupra Sa sarcina de a merge mai departe și de a ni le da deja. Acestea sunt lucruri pe care le primim prin credință, conform măsurii pe care o folosim în primirea lor. De o importanță deosebită este standardul de măsură pe care îl folosim pentru a evalua aceste lucruri pe care Dumnezeu ni le-a dat.